Monday, July 7, 2008

Aveam 9 ani cand revolutia a inceput...

Aveam 9 ani cand revolutia a inceput…parca mai vad si acum…
  • Irina blocheaza usa! urla maica-mea la mine...
  • Sa nu iasa fratii!
  • Unde? De ce?

Nu intelesesem dar mama urla de frica ...fratii mei, care aveau 21 de ani venisera de la fabrica Electroaparataj cu fiorul revolutiei in sange...le intrasera atat de bine in sange incat nu mai vedeau nimic in jur...Isi aruncara halatul albastru de fabrica si se pregateau sa fuga in strada...degeaba urla mama...chiar si eu am inceput sa urlu la ei:

  • Ce sunteti nebuni?

Si eu si mama simteam pericolul mortii...care se arata curand la noua Televiziune Romana Libera...cadavre peste cadrave...asta e tot ce mi-a ramas in minte...plangeam mult vazand la televizor primele imagini ale realitatii vietii...imagini care probabil mi-au marcat viitorul....

Peste cateva ore...sau poate doar minute...nu mai stiu ..timpul parca statuse in loc...apare tata de la fabrica...se intorcea grabit sa se asigure ca familia lui e in siguranta acasa...

  • Unde sunt baietii? o intreaba el cu o voce disperata pe mama....
  • Au fugit!
  • Unde?
  • Nu stiu....
  • Pai cum fa i-ai lasat asa?
  • ....

Imi amintesc perfect....Tata pleca si el...eu si mama am ramas plangand acasa...

La televizor apar primii comentatori: Am invins!...eu si mama iesim in fata blocului unde le vedem pe fetele de la Croitorie fericite si urland: Victorie!!! Rodica, croitoreasa care imi dadea mie mereu diverse dulciuri sau rochite ma ia in brate spontan si cu o forta extraordinara (nu eram chiar un copil slab!) si ma invarte de ametesc....era atat de fericita incat m-a facut si pe mine sa rad! Eram si eu fericita...cu atat mai mult cu cat....(vezi amintirile parca se suprapun acum...sau in orice caz nu le mai pot spune in ordine...la colt, la fosta cofetarie se aude ca se vand acum bomboane si portocale din Turcia...hmmmm visam deja la ele!!! Toate cadavrele alea de la televizor...pentru bomboane si portocale...si mai tarziu imi amintesc ajutoarele din strainatate...venisera la fabrica unde lucra tata...sampon, blugi wow...ce fericire.....ups dar tata si fratii???

Da...sa revenim...la un moment dat aparu si tata....radea cum o facea el cu pofta si ironie...Am invins! Si incepu sa danseze topait...fratii erau si ei...Slava Domnului erau teferi desi incepura sa ne povesteasca cu amuzament cum Aurel (unul din fratii mei) s-a suit cu un steag gaurit in mijloc pe un tanc....sau cum era sa-i calce pe ei tancul...cum tata ii cauta pe frati in Pta Universitatii si chiar atunci cand ii gasii aparu tancul ala....incepura sa se tavaleasca pe jos de frica...pana la urma s-au convins ca nu e de stat...

Totul pare un vis cand ma gandesc...si ce acum imi dau seama ca nu le-am cerut niciodata detalii despre ce s-a intamplat...atunci, si eu si mama, eram doar fericite! Trebuie sa recunosc ca imi e teama sa ma mai gandesc sau sa revad poze/imagini...

Irina V.

1 comment:

Ioan Castil Valeda said...

Sustineti campania AMPRENTA NEAGRA -> http://fuckyoutovarasi.blogspot.com/2008/07/amprenta-neagra.html

MULTUMESC !

 
Add to Technorati Favorites