Tuesday, February 10, 2009

SEP isi aminteste: 21 Decembrie 1989

Joi, 21 Decembrie, la ora 13:40, zona Pietei Rahova. Ma intalnesc cu o fosta colega de scoala generala. Fusese la un cinematograf sa vada un film. –“Si ce film ai vazut?” am intrebat eu. –“Nici un film, ca e manifestatie mare in oras!”; –“Pro sau contra Ceausescu?” am intrebat-o nerabdator.

Am plecat cu un amic catre Universitate. Trecand prin Piata Unirii am vazut, la cateva zeci de metri, o masa compacta de oameni ce se indrepta inspre Universitate. La ora 14:15 eram la rondul din intersectie. Un barbat la vreo 35 de ani, cu barba si ochelari, jucand “Hora Unirii” cu vreo 15 tineri si tinere, striga catre noi, cei adunati in jurul rondului: “Haideti, ma, ca ne-mpusca! Haideti, ma, nu fiti lasi!”. Imediat s-au prins in hora femei si copii. M-am alaturat si eu, dupa care toti demonstrantii am inaintat inspre Hotelul “Intercontinental”.

Ne-am oprit in dreptul Salii Dalles, fata in fata cu un cordon de scutieri tineri. Strada Regala, actuala Strada Ion Campineanu, era baricadata de soldati in genunchi, in pozitie de lupta, inarmati pana-n dinti. Erau pregatiti sa traga in noi: cu castile pe cap, cu mitralierele incarcate, si cu baioneta infipta deasupra tevii, parca voiau sa ne intimideze. Dar poate ca ei nu se gandeau ca dorinta nebuna de libertate a romanilor putea frange si mitralierele lor care se uitau a moarte cu teava indreptata spre noi si baionetele care abia asteptau sa vada sange. Sange nevinovat…

Pe pancarta “Parking Ciclop”, un barbat la vreo 40-45 de ani incearca sa ne spuna ceva. Nu poate. E galagie: ”Jos guvernul!”, “Jos Ceausescu!”, “Jos cizmarul!”, “Noi suntem poporul, jos cu dictatorul!”, “Jos savanta!”, si multe, multe altele. Se face liniste si ne spune ca muncitorii de la uzinele “23 August”, “IMGB”, “Timpuri Noi” si “Grivita (Rosie)” au pornit sa ne ajute. Chiote de bucurie si lacrimi. Ne cere un moment de reculegere in memoria tinerilor ucisi la Timisoara in acele zile tragice de decembrie. “Sa vina muncitorii!”. Pe aceeasi pancarta, in spatele tipului, doi tineri tineau fiecare cate un steag gaurit in mijloc. Putin mai tarziu, inca un moment de reculegere.

Mi-am facut loc prin multime si am ajuns in fata. Intre noi si scutieri era o distanta de vreo 10 metri. Multimea incerca sa patrunda pe Bulevardul Magheru, dar drumurile erau baricadate de militieni, in dreptul strazilor “Aviator Traian Vuia”, langa aprozarul de legume-fructe, si “Regala”, actualmente Strada Ion Campineanu. Militienii cu scuturile albe, cu casti de motociclisti, si cu mitralierele, voiau sa opuna rezistenta fratilor si surorilor, copiilor si parintilor lor care nu-si cereau decat dreptul la viata. Dreptul la o viata noua si la libertate, libertate pe care noi, tinerii, n-o cunoscusem niciodata.

Infierbantati, am inceput sa strigam catre oamenii de la balcoane inchisi in bloc de teroristi fara ca noi sa stim: “Si voi sunteti romani!”, “Nu fiti lasi!”, “Si voi aveti copii!”, “Si voi muriti de foame!”. Aceste patru lozinci erau adresate in egala masura si cordonului de militieni. In mijlocul cordonului, am observat si cinci militieni tineri. Elevi poate… pentru ei s-a strigat: “Soldati, soldati, si voi ne sunteti frati!”, “Nu exista ordin, ci doar o constiinta!”, iar pentru “cel mai iubit fiu al poporului”: “Jos analfabetul!”, ”Jos analfabeta!”, “Jos analfabetii!”. A urmat inca un minut de reculegere, timp in care eu le-am cerut oamenilor de langa mine sa-si scoata palariile. Insa un baiat m-a repezit: “Da’ ce, ba, ma comanzi tu?”. Si-a scos caciula de blana de iepure in momentul in care i-am spus: “Da’ tu nu esti roman?”. Vin muncitorii de la uzine; vin studentii; vin timisorenii cu pancarte. Pe una din ele pe care am dus-o si eu cativa metri cu un barbat cu barba, era scris: “JOS CU TIRANII CARE AU UCIS COPIII DE LA TIMISOARA!”. Un om a fotografiat aceasta pancarta.

Apele incep sa se agite si multimea intentioneaza sa intre peste soldati. Cativa tineri din primul rand am opus rezistenta grupului care voia sa inainteze. Reusim sa-i calmam putin. Acelasi barbat cu aparatul de fotografiat le face o poza si soldatilor, care, de rusine, isi ascund fata cu ajutorul scutului alb. In jur de ora 16:45, al doilea elicopter ne viziteaza si este si el primit cum se cuvine. Pe cladirea Facultatii de Geologie, cineva filma. Il huiduim. De pe terasa de la etajul 1 al Hotelului Intercontinental, se putea vedea un alt barbat cu camera de filmat. Mai trece inca un elicopter, si, dupa putin timp, trece primul convoi de tancuri. Dupa trecerea primului tanc, prima victima: un barbat de 40-45 de ani e ajutat sa se ridice de jos, unde tancul ii prinsese aproape tot piciorul stang si il strivise cu senilele ucigatoare ale acestei masinarii de razboi. Convoiul de tancuri a trecut prin multime, asemeni unui vapor ce despica valurile in doua, fara sa se mai inregistreze vreo victima. Trece si al patrulea elicopter.

Inflacarati, jucam “Hora Unirii” si cantam “Desteapta-te, romane!” si “Treceti batalioane romane, Carpatii!”. Scandam “Ceausescu-Stalin”, “Vrem libertate!”, “Nu ne e frica!”, “Libertate, te iubim! Ori invingem, ori murim!”. E ora 17:00.; “Aprindeti luminile!” si le-au aprins… Timisorenii striga: “Nu plecam acasa, mortii nu ne lasa!”. Cineva aduce cinci sticle cu apa. Se aduce si paine. Si niste banderole subtiri de fas rosu. Eu am luat doua fasii de panza. “Vrem paine pentru copii!”, “Caldura pentru studenti!”, “Hitler-Stalin-Ceausescu”.

Mi se face foame si o fata cu pardesiu lung rosu imi da o bucata de napolitana. Imi da si o tigara Bucegi, iar eu ii dau una din cele doua banderole rosii pe care le aveam la incheieturile mainilor. Incepe sa se traga din spatele cordonului de soldati, de langa cele doua tancuri aflate pe jumatatea de sosea dinspre actualul sediu al P.N.L. In jur de ora 17:30, trec alte masinarii de razboi imediat ce s-a tras de langa tancuri. Primul camion de armata si-a facut loc prin multime fara sa loveasca pe nimeni. (Noi strigam speriati: ”Masina! Masina!”), dar “nu i-a observat” pe cei din fata, lovind in plin. In acel moment, parbrizul masinii se sparge, si se pot observa doi barbati imbracati in uniforma de soldat. Camionul se opreste, o ia putin inapoi, iar dupa aceea porneste in viteza spre partea stanga a cordonului si intra in plin. Doi sau trei soldati din cei vreo 40 ai cordonului sunt usor loviti de camion. Pe jos, in fata cordonului, un morman de trupuri. Deasupra, o tanara cu pardesiul rosu ma facea sa-mi aduc aminte de fata careia ii dadusem banderola. Cred ca ea era, din pacate… Un baiat cu mana de gatul unei fete, zac la pamant. Pe asfalt erau intinsi vreo 10-15 tineri. In momentul loviturii, s-a tras in plin.

Eu am scapat doar cu o zgarietura pe antebrat si cu geaca sfasiata si cu putin sange care imi curgea din palma si de pe antebrat din toata “aventura” cu camionul de armata si mi-am zis: “Bine ca sunt intreg!”. Camionul avea o sarma ce era prinsa de el si asa se explica zgarieturile. Am primit niste apa, si dupa ce mi-am revenit de-a binelea, am ajutat si eu la aducerea pe margine, langa chioscul de inghetata, a celor loviti de camion. Nu stiu cati au murit, dar cred ca toti. Ii lasam pe trotuarul din fata Salii Dalles. Se trage cu trasoare! Ne lasam la pamant. Continua sa se traga. De data aceasta si cu focuri de arma. Intram in panica si ne culcam a doua oara la pamant. Se trage totusi. Multi dintre noi, dezorientati, intram in Sala Dalles, spargand geamurile.

Este ora 17:45 - 18:00 si din nou se trage cu trasoare. Dar nu era de ajuns. Mitralierele erau pregatite pentru noi, iar eu eram foarte socat de tot ceea ce vazusem pana atunci, asa ca am hotarat sa plec. Se inserase, iar eu eram ud si flamand. Nu mai rezistam. La “Intercontinental” era o balta de sange, si langa ea, harta Romaniei cu conturul din sange.

BBC: Europe's Revolution 20 Years On

BBC: Europe's Revolution 20 Years On
 
Add to Technorati Favorites